Frânturi de gânduri

Adesea, seara devenea ciudat de tristă, întocmai ca după o zi însorită, când umbrele mari ale norilor învăluie totul pe neaşteptate. Ceea ce părea şi mai ciudat era faptul că adoram serile acestea. Aveau farmecul lor atât iarna, când mă cuibăream într-un fotoliu cu o cană de ciocolată caldă, privind jocul flăcărilor din şemineu şi ascultând vântul nebun, care făcea prăpăd printre fulgii de zăpadă, cât şi primăvara, când urmăream ploaia care îmi bătea în geam neputincioasă. Vara, în balcon, contemplam luna plină ridicându-se mândră de după sălcii sau, privind ca o Cătălină cerul presărat de stele, aşteptam un Luceafăr care să mă ducă în lumea lui de vis. Serile de toamnă păreau cele mai triste…melancolia pătrundea în suflet şi derula amintirile ascunse adânc în inimitatea fiinţei mele, întocmai ca pe-o bandă de casetă. Mint. Melancolia nu mă cuprindea doar toamna în mrejele ei, ci de fiecare dată când avea prilejul. Când auzeam un nume, când auzeam o melodie, când treceam printr-un loc sau…cine mai ştie?! Amintirile sunt întocmai ca nişte sirene…Te atrag cu melodia lor dulce, înecându-ţi toate corăbiile mai apoi.

Auzisem cândva că noaptea este cel mai bun sfetnic. Chiar dacă adormi lângă cineva, între gândurile voastre este o distanţă inconmensurabilă. Unii adorm frământându-se să găsească soluţii la probleme, alţii gândindu-se la persoana iubită sau, de ce nu, la aceea pe care au pierdut-o…Oamenii adorm cu gândul la fel de fel de lucruri…Ce lucru minunat e că omul nu cunoaşte gândurile semenului său! Cred ca dacă oamenii de ştiinţă ar găsi un mod de a le dezvălui, viaţa ar deveni insuportabilă, pentru că ar nimici singurul ei farmec: taina. Lucru minunat, dar de câte ori nu ne-am dorit să ştim ce gândeşte cineva? De câte ori nu ne-am dorit să ajungem să avem o cheie care să descuie acea cutie fermecată, care ascunde mii de gânduri, de imagini, de frânturi, de versuri dintr-o melodie preferată…Sau de câte ori nu ne-am bucurat că cel sau cea de lângă noi nu ne poate citi gândurile? Oare de câte ori trupul nu ne-a fost alături de un altul, dar gândurile ne erau lângă altcineva, altundeva?