Monthly Archives: Decembrie 2014

Fiecare sfârșit este un nou început

anul-nou-2013Deși poate reprezintă un clișeu, fiecare dintre noi a vrut măcar o dată-n viață dacă nu de mai multe ori, să o ia de la capăt și să i se ofere șansa să aibă parte de un nou început. Poate de asta, mulți s-au îndepărtat de casă, dorind să se reinventeze sau poate de asta așteptăm cu nerăbdare… un nou an.

Dorim tuturor de Noul An multă sănătate, multe bucurii, realizări, iar lista poate continua cu lucrurile materiale gen: bani, mașini etc. Ce ne dorim nouă însă? Ne dorim poate un nou început, o nouă șansă la ceva mai bun, mai deosebit. Noul an vine astăzi să ne ia într-o nouă călătorie și așteptăm din nou ca și-n ceilalți ani cu o valiză în mână, aceasta fiind singurul lucru pe care-l putem lua cu noi mai departe. Am avut și eu ca tot omul propriile mele valize și-mi dau seama că nu am pus întotdeauna ce trebuia în ele cu adevărat. Am fost preocupată de febra cumpărăturilor și a lucrurilor materiale și am uitat de ceea ce era esențial pentru suflet. Poate că acest an m-a maturizat puțin din moment ce am ajuns să mă gândesc la astfel de lucruri acum, însă în orice caz știu ce să pun în această nouă valiză: amintirile frumoase ale acestui an care a trecut, mulțumiri că l-am trecut cu bine în ciuda obstacolelor și-ale încercărilor, prietenii adevărați care m-au purtat în suflet, când alții m-au uitat, prieteni pe care-i port cu drag în suflet deși poate suntem la mii de kilometri distanță. Îmi pun familia, care nu m-a dezamăgit nici de această dată, sprijinindu-mă și fiindu-mi alături în orice împrejurare, îmi pun iubitul alături de care voi păși în acest an, îmi pun toate visele, toate speranțele, toate dorințele și le înfășor bine în curaj, putere, sănătate și ambiție pentru a reuși să le împlinesc. Mai am puțin loc în valiză așa că o să adaug speranța că voi reuși să fiu un om mai bun. Trag fermoarul acum gândindu-mă că vă doresc tuturor ceea ce-mi doresc și mie, închid ochii și mă întorc cu gândul pentru ultima oară în acest an la fiecare dintre persoanele dragi, în fiecare loc pe unde am trecut, prin fiecare bucurie, prin fiecare realizare, lucru bun și grăbesc pasul pe lângă lucrurile mai puțin bune, trăgând doar cu ochiul la ele ca să-mi fie învățătură de minte de acum înainte.

Un Nou An cu bine tuturor! Sper că veți pune fiecare în valize doar ceea ce vă trebuie cu adevărat pentru suflet. La multi ani!

Anunțuri

Frânturi de gânduri

superbAdesea, seara devenea ciudat de tristă, întocmai ca după o zi însorită, când umbrele mari ale norilor învăluie totul pe neaşteptate. Ceea ce părea şi mai ciudat era faptul că adoram serile acestea. Aveau farmecul lor atât iarna, când mă cuibăream într-un fotoliu cu o cană de ciocolată caldă, privind jocul flăcărilor din şemineu şi ascultând vântul nebun, care făcea prăpăd printre fulgii de zăpadă, cât şi primăvara, când urmăream ploaia care îmi bătea în geam neputincioasă. Vara, în balcon, contemplam luna plină ridicându-se mândră de după sălcii sau, privind ca o Cătălină cerul presărat de stele, aşteptam un Luceafăr care să mă ducă în lumea lui de vis. Serile de toamnă păreau cele mai triste…melancolia pătrundea în suflet şi derula amintirile ascunse adânc în inimitatea fiinţei mele, întocmai ca pe-o bandă de casetă. Mint. Melancolia nu mă cuprindea doar toamna în mrejele ei, ci de fiecare dată când avea prilejul. Când auzeam un nume, când auzeam o melodie, când treceam printr-un loc sau…cine mai ştie?! Amintirile sunt întocmai ca nişte sirene…Te atrag cu melodia lor dulce, înecându-ţi toate corăbiile mai apoi.

Auzisem cândva că noaptea este cel mai bun sfetnic. Chiar dacă adormi lângă cineva, între gândurile voastre este o distanţă inconmensurabilă. Unii adorm frământându-se să găsească soluţii la probleme, alţii gândindu-se la persoana iubită sau, de ce nu, la aceea pe care au pierdut-o…Oamenii adorm cu gândul la fel de fel de lucruri…Ce lucru minunat e că omul nu cunoaşte gândurile semenului său! Cred ca dacă oamenii de ştiinţă ar găsi un mod de a le dezvălui, viaţa ar deveni insuportabilă, pentru că ar nimici singurul ei farmec: taina. Lucru minunat, dar de câte ori nu ne-am dorit să ştim ce gândeşte cineva? De câte ori nu ne-am dorit să ajungem să avem o cheie care să descuie acea cutie fermecată, care ascunde mii de gânduri, de imagini, de frânturi, de versuri dintr-o melodie preferată…Sau de câte ori nu ne-am bucurat că cel sau cea de lângă noi nu ne poate citi gândurile? Oare de câte ori trupul nu ne-a fost alături de un altul, dar gândurile ne erau lângă altcineva, altundeva?

Înapoi în timp

a8da4ed2bfb1623fd6186621d63d78a6Inca de mica, am auzit tot felul de lucruri care mi se pareau ca fac parte dintr-un viitor extrem de indepartat. Si totusi, intr-o zi am ajuns sa spun: „Uau! S-a terminat!”

Lucrurile care mi se pareau atat de marete, de importante, de deosebite, lucrurile de care auzeam doar la altii, au trecut pe langa mine fara sa-mi dau seama. Au fost lucruri la care visam, pe care le-am planificat intr-un fel sau altul, pe care mi le-am imaginat intr-un fel anume, intr-un moment anume din viata.

Unele dintre acestea s-au intamplat altfel decat ma asteptam, de aceea, mi-a parut rau la inceput si m-am gandit ca daca as fi dat timpul inapoi stiind ce va fi in viitor, as fi facut totul altfel data urmatoare. Suntem cu totii insa doar niste muritori si nici chiar insasi Divinitatea, nu ne-ar da vreodata ocazia sa schimbam ceva. Uneori ne putem consola doar cu faptul ca: „Asa a fost sa fie. Asa trebuia sa se intample. Asa a fost scris.” Toate se intampla cu un scop in lumea asta si probabil ca Dumnezeu a facut sa se intample totul la momentul pe care EL l-a considerat potrivit. Ok! Putem accepta asta. Ne poate linisti sufleteste, dar apoi vine si intrebarea: „De ce cand am avut ocazia sa aleg, nu am ales altfel?”. De ce asa si nu altfel? Probabil ca daca am filozofa la asta incontinuu, tot nu am putea sa gasim un raspuns care sa ne satisfaca sufleteste.

Ma simt copil. Privesc insa intr-o oglinda si-n jurul meu si realizez ca am trecut prin timp. Inchid ochii si-mi revin in minte momente, amintiri, intamplari, toate parca facand parte dintr-un vis, de parca nu s-au intamplat vreodata. Ii redeschid.  Parca nu-mi place ce vad. Ii inchid la loc. Nu sunt copil. Am responsabilitati, griji, ambitii. Imi pastrez visele inca. Visez ca atunci cand inchid ochii, voi fi dusa acolo unde-mi este inima in momentul respectiv si ca atunci cand ii voi deschide, voi fi acolo. Ii deschid din nou. Chestia asta nu functioneaza. Visul asta e defect.

Poate ca suntem cu totii niste copii care viseaza lucruri imposibile. Poate ca datorita timpului, ne  vom trezi peste ani niste copii…prizonieri in niste corpuri batrane. Poate ca inainte sa ne dam ultima suflare, Dumnezeu ne va derula in fata ochilor „Filmul vietii noastre”, iar atunci, da…ne vom intoarce in timp pas cu pas si vom din nou…copii.

„Unii”

lockedUnora nu le poţi spune pe nume. Ai aduce o jignire numelui în sine. Nu-i poţi jigni direct. Ar însemna să decazi. Le poţi spune…”unii”.

„Unii” sunt cei mai ok oameni aparent. Sunt prietenoşi, oameni de gaşcă. „Unii” se poartă chiar frumos. Astfel, ajungi în momentul în care ţi-i doreşti ca prieteni. Ajungi să fi dispus să te schimbi pentru ei, să le tolerezi momentele mai puţin bune,să-i înţelegi când sunt egoişti şi nu le pasă atât de mult de persoana ta,  să-ţi calci uneori pe inimă, să le daruieşti timp, chiar şi atunci când nu poţi. Pentru că da, ai vrea să fii ca „unii”.

Cu timpul, „unii” devin mai reci, mai indiferenţi si începi să-ţi pui întrebări. Ce s-a întâmplat? Cu ce am greşit? Ce nu e bine? Îţi macini gândurile cu ei şi faci tot posibilul să fie bine. După câteva zile, totul e roz dintr-o dată. „Ce mai faci?”, „Nu vrei o ciocolăţică?”, „Stai să-ţi povestesc ceva!”. Ok, totul bine până când auzi: „Nu vrei să-mi împrumuţi/ să faci asta pentru mine?/să mă ajuţi cu…?”, iar situația poate continua. Asta nu ar trebui să te supere. Ești om. Vrei să fi totuși un om bun, așa că nu ar trebui să fie o problema pentru tine faptul că ai putea ajuta pe cineva. Dar când povestea de mai sus se repetă de mai multe ori, nu realizezi ceva?

Realizezi că pentru „unii” ești bun numai la nevoie. Asta nu e ceva ce se descoperă acum pentru prima dată. Nu e ceva ieșit din comun. Dar e ceva care deși se întâmplă dintotdeauna, deranjează, întristează și intrigă oamenii. Da! Uneori suntem buni numai la nevoie. Și da! Uneori explodăm. Ce se întâmplă totuși atunci?

În unele cazuri, suntem numiți „oameni răi”. Sau „scorpie” din când în când, dacă ești fată. „Unii” nu pot accepta uneori adevărul despre ei. Când le vorbești despre ce te deranjează, deschid gurile întocmai ca niște rechini, pregătiți să te atace. Atunci, te învinuiesc pentru toate, îți spun cele mai rele cuvinte, când oricum tu ai suferit cel mai mult de pe urma lor. Te vei certa. Da! Te vei certa și după jumătate de oră, îți vei da seama că ai decăzut din cauza lor. Totuși, e mai bine să închizi definitiv o ușă între tine și „unii” sau e mai bine să o lași deschisă? Asta depinde de la caz la caz.

Uneori vom închide câte-o ușă. Uneori nu vom mai vrea să ne fie călcată demnitatea în picioare de…”unii”.

Cronologie fără date despre cuvinte

10690338_709255222503676_6492050577655380716_nM-au intrebat intotdeauna ce-mi place sa fac, ce ma preocupa, ce as vrea sa fiu cand sunt mare. Nu am avut niciodata un raspuns exact pentru toate astea. Nu am avut niciodata o culoare preferata, un tip de mancare preferat sau un lucru preferat in general. Stiam ca anumite lucruri imi plac sau pur si simplu nu-mi plac. Simplu.

Sunt mare acum. Teoretic vorbind. Nu stiu in ce domeniu as vrea sa lucrez, dar stiu ce nu as vrea sa fac in viitor sigur. Nici acum nu am lucruri preferate. Stiu doar ca-mi place la nebunie sa scriu si sa citesc ( bineinteles ca nu am nici macar o carte preferata-fiecare e speciala pentru mine in felul ei si m-a impresionat intr-un fel anume).

Cu toate ca astea sunt activitatile mele preferate, n-as vrea sa fiu o scriitoare si nici n-as vrea sa ajung vreo bibliotecara printr-un colt prafuit, citind romane de dragoste printre suspine. Poate as vrea sa scriu un roman. Daca as avea succes…inca unul.

Am scris intr-o perioada. Telefonul meu era plin de capitole si notite scrise prin  autobuze si taxi-uri, in drum spre liceu sau casa, in pat inainte de culcare sau prin balansoar, inconjurata de trandafiri si pomi, sub un cer presarat de stele. Imi placea sa visez la propriul meu Luceafar. Sa-l astept. Sa privesc o luna plina. Ramaneam hipnotizata. Atunci, inspiratia venea pur si simplu, iar capitolele curgeau unul dupa altul.

Mi-am pierdut capitolele si asta a fost trist. Inca o poveste neterminata. Atunci am inceput sa scriu scrisori, ganduri pentru iubitul meu. Nici asta nu a functionat pentru mult timp, pentru ca suntem mereu impreuna si ii pot transmite totul direct Luceafarului meu in sfarsit gasit.

N-am mai scris demult. Dar stiu ca asta ma defineste, ca asta-mi place. De ce nu mi-as putea gasi timp pentru suflet, asa cum imi gasescpentru restul prostiilor? Imi place sa scriu! Asa ca, let’s make some time for the soul!

Mozaic profan

Fa ce simti si iubeste la infinit

Blogul Oramea

Citește. Înțelege. Visează. Speră.

brigittacalatoreste

Cred cu tărie că în viața asta rămânem doar cu ce am visat, cu ce am iubit și cu cât am călătorit…

Stilul Meu Natural

Campania Stilul Meu Natural "Cinci porţii de legume, fructe sau suc de fructe"

Joaca de-a cuvintele

Nu am multe de spus, dar am atatea de scris.

roxanaaaaaaaa

A fine WordPress.com site

Catalin Petrovici

♔ ♊ - ♢ ♤ ♡ ♧ mente aperta ♢ ♤ ♡ ♧ - ♪ ♬♫ ♪ ♩ ♬

ingerulrafael

Biserica gandurilor mele, revarsata in cuvinte sincere.

Andra Puiu

"A man who wants something will find a way. A man who doesn't will find an excuse. "

Juliacastorp's Blog

Studii de dans macabru

MM's Blog

The best gift you are ever going to give someone— the permission to feel safe in their own skin. To feel worthy. To feel like they are enough. — Hannah Brencher

BLOG SIMPLU

despre trai. real, doar uneori imaginar

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Thea

,,Who are you when no one is watching ?''