Arhive blog

A plecat nebuna… Din nou.

Fire-and-Lightening

Când a venit, a venit pe neştiute. O femeie superbă, provocatoare, cu un mers ispititor de felină pozând parcă pentru o revistă. Încet, încet ne-a luat tuturor răsuflarea şi ne-a îmbătat atât cu nopţi lungi, cât şi cu o atmosferă încinsă, savuroasă.

Aş spune că este cea mai râzgâiată dintre toate. Dacă acum este fericită, în următorul moment i se întunecă privirea. Aşa că dacă nu o auzi şi este prea linişte, clar ceva nu e bine. Apoi o vezi fugind de toţi şi stârnind rafale de vânt în urma ei. Începe să ţipe, să trântească fulgere pe pământ şi să plângă isterică cu râuri de lacrimi. Mulţi chiar o iubesc în nebunia ei de răsfăţ. Îi apropie pe unii pe sub umbrele ori poate îi face să se ţină în braţe fericiţi undeva la căldură, ascunşi după vreo fereastră. Şi dintr-odată apare soarele pe chipul ei, de parcă nimic nu s-a întâmplat. Nu-i mai cere nimeni nicio explicaţie, s-au obişnuit toţi cu temperamentul ei. Probabil că George Călinescu a creat-o pe Otilia inspirat fiind de nebuna de Vară.

De la mine s-a simţit gonită când i-a venit vremea în calendar să plece. Este aceeaşi poveste pusă pe repeat şi parcă nimeni nu s-a resemnat încă. Ar fi putut să se poarte frumos în ultima ei seară, dar nu. A început să plângă din nou, să şuiere şi să mă sperie cu urletele ei în timp ce timpul încerca să o pozeze în isteria ei, speriindu-mă cu bliţ-urile atât de dese. N-am făcut decât să închid fereastra şi să închid jaluzele.

A doua zi, afară s-a simţit parfumul ăla binecunoscut cu arome de linişte, melancolie, frunze ruginii şi nou început de şcoală. Blândă, Toamna venise din nou…20a0ca9a149a8dafa063da2bf899ca4d

Anunțuri

Efect de ploaie

5ef170726ad6c995b465f88ec318939eM-au purtat paşii prin locuri prin care au mers ani la rând. M-au purtat lin, uşor, asemeni unei adieri de vânt, când altădată alergam.

Am inspirat mirosul specific al serii-o combinaţie divină de rouă, sunete de păsări şi gâzuţe urmate de câte-o pauză lungă, plus un strop magic de primăvară, vară, toamnă sau iarnă şi nu în cele din urmă, timp. Depinde. Elixirul este unul de vis în orice caz. M-am îmbătat cu aroma lui de atâtea ori, încât am pierdut şirul.

L-am savurat printre paşi lenţi sau grăbiţi, presărând pe oriunde treceam câte-o privire, un cuvânt sau împrăştiind în vânt pe străzi pustii ori printre oameni, gânduri peste gânduri.

Am plecat. Am plecat în sensul ăla că aş fi plecat o dată, dar m-aş fi întors de o mie de ori. Aş fi ţipat, aş fi spus mii de cuvinte într-o secundă, dar nu. Am tăcut. Am închis apoi o uşă. Cui? Mie, cea care a rămas în spatele uşii închise plângând ca un copil implorând-o pe mine, cea care urma să plece, să rămână. Degeaba. Am închis uşa, minţind că mă voi întoarce „îndată”. Apoi am mai închis o uşă. Şi încă una. Şi încă una…5c727990bda8fc2a462676a7f32e8dd9

M-aş întoarce. Mi-e sete de elixir. Mi-aş reculege gândurile înapoi şi aş deschide colivia, să-mi iasă sufletul, să zboare liber, de nebun, ca un sălbatic ce e. Are nevoie să simtă în vene libertatea absolută, adrenalina în stare brută. Nu, nu mă tem că ar pleca de tot. Paradoxală situaţie, deşi are nevoie de o doză curată de nebunie, e cuminte, raţional. Nu rezistă de unul singur.

Şi inima asta. Ce Dumnezeu mai vrea şi ea? Se zbate în piept de parcă s-a prostit. Mă trimite înapoi, la uşile închise. Mă trimite să fiu luată în braţe cică. Să mă regăsesc. Ah, eşti o nebună. Calmează-te. Te îmbăt cu alt elixir, ştiu. Te ţin beată non-stop, numai să nu mă mai chinui atât. Hai, măi. E delicios elixirul ăsta. Un cocktail de dragoste, tinereţe, dor, viitor, speranţe şi iluzii. Ce elixir copilăresc îţi mai trebuie? Ah, ţipi iar. Mă doare capul…Taci! O să-ţi dau toate aceste elixire pe care le ceri… mai îndată. Când o să treci de nivelul ăsta. Cum ce nivel? Viaţa e un joc, trebuie doar să treci de nivele. Gata, gata. Vorbeşti prea mult. Deschide fereastra. Mi-e poftă de elixirul de afară. Ploaia nu a fost nicicând mai…îmbătătoare.

Tânăr şi nebun

descărcareNe-am regăsit cu toţii în anumite momente în diverse melodii. Mi s-a întâmplat aseară să mă pună pe gânduri o melodie pe care nu aş putea spune c-o adaug la preferinţe. Nu prea e genul meu. Mă rog, nu asta contează până la urmă. M-a atras mesajul ei şi refrenul pe care l-aş da încontinuu pe repeat: „Heei, când eşti tânăr toţi îţi spun,//Pe ce drum să te duci,/Încotro s-o apuci./Heei, dacă eşti tânăr şi nebun,/N-asculta ce zic ei,/Trăieşte-ţi viaţa cum vrei!”

Aşa este. Când suntem tineri, primim sfaturi din toate părţile, unele de care ne-am putea lipsi. Majoritatea celor care le oferă au fost cândva ca noi. Probabil au auzit şi ei tot felul de lucruri care i-au făcut să se abată de la drumul pe care ar fi vrut să-l urmeze şi din cauză că nu au reuşit şi şi-au irosit tinereţea într-un fel sau altul, vor cumva să ajute tineretul, deşi poate că doar încurcă, iar povestea lor ajunge să se repete.

Când eşti tânăr îţi permiţi să fii extravagant (nu că asta ar fi interzis după o anumită vârstă), îţi permiţi să fii naiv, să tot greşeşti, să visezi la cai verzi pe pereţi. Când eşti tânăr este mai uşor să te ridici după o greşeală, decât după o anumită vârstă. Îţi permiţi să guşti din orice ca să înveţi să distingi cât mai uşor binele de rău.

Suntem o dată tineri! Să ne trăim vieţile cum dorim! Să facem în viaţă ceea ce ne place, pentru că aşa vom avea o bătrâneţe frumoasă, cu amintiri. Făcând ceea ce-ţi place,  ai mai multe şanse la succes, decât dacă urmezi un drum care nu te face fericit, dar unde cică te-ar putea aştepta succesul. Puţini ar ajunge astfel la destinaţie. Este ok să primeşti sfaturi…dacă le ceri şi dacă sunt de la persoane cu o anumită experienţă de viaţă până la urmă. În orice caz, putem să nu îmbătrânim niciodată dacă ne păstrăm doza de nebunie personală-am putea fi tineri şi nebuni pentru toată viaţa, nu numai cât ne spun oglinda şi vârsta că am putea fi. 🙂

Mozaic profan

Fa ce simti si iubeste la infinit

Blogul Oramea

Citește. Înțelege. Visează. Speră.

brigittacalatoreste

Cred cu tărie că în viața asta rămânem doar cu ce am visat, cu ce am iubit și cu cât am călătorit…

Stilul Meu Natural

Campania Stilul Meu Natural "Cinci porţii de legume, fructe sau suc de fructe"

Joaca de-a cuvintele

Nu am multe de spus, dar am atatea de scris.

roxanaaaaaaaa

A fine WordPress.com site

Catalin Petrovici

♔ ♊ - ♢ ♤ ♡ ♧ mente aperta ♢ ♤ ♡ ♧ - ♪ ♬♫ ♪ ♩ ♬

ingerulrafael

Biserica gandurilor mele, revarsata in cuvinte sincere.

Andra Puiu

"A man who wants something will find a way. A man who doesn't will find an excuse. "

Juliacastorp's Blog

Studii de dans macabru

MM's Blog

The best gift you are ever going to give someone— the permission to feel safe in their own skin. To feel worthy. To feel like they are enough. — Hannah Brencher

BLOG SIMPLU

despre trai. real, doar uneori imaginar

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Thea

,,Who are you when no one is watching ?''